luni, 4 iulie 2011

CALATORIE IN SPATIUL ONIRIC

Recent am avut un vis care nu s-a risipit asa cum se intampla uneori atunci cand se da semnalul "aterizarii" pe pista realitatii cotidiene. Mi s-a intamplat nu o data sa am vise care ma avertizau clar asupra unor evenimente care apoi urmau sa se intample intocmai. De aceea pot sa spun ca sunt atenta la mesajele primite din alte dimensiuni decat cea pe care o consideram "palpabila".

Ma aflam pe un culoar purtand o conversatie cu o entitate a carei fata nu o puteam vedea dar care ma indemna sa intru intr-o incapere. Am intrat si mi-a aratat o oglinda de care m-am apropiat si mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am vrut sa ma oglindesc in ea, nu am vazut decat o flacara albastruie. Era frumoasa. Atat de frumoasa si de linistitoare.

Cand m-am trezit aveam in suflet atat senzatia de calm, cat si un sentiment de impacare cu mine insami. Parca eram invaluita de o energie protectoare care ma determina sa reflectez la profunzimea fiintei mele. Incet valul visului se risipea dar ramanea totusi senzatia aceea deosebita din vis.

M-am ridicat cu zambetul pe buze. Soarele tocmai rasarea. Ce priveliste! Unul din momentele mele preferate! Incepea o noua zi. Din acea zi insa parca nu prea mai simt atractie fata de rujul si eventual rimelul care fac parte din arsenalul oricarei "femei".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu