miercuri, 13 iulie 2011

Hrana cereasca



Astazi m-am infruptat din Soare la micul dejun si la masa de pranz. Apoi cina am luat-o in mare taina, sorbind cu nesat din Luna si Stele. Iar inainte de culcare mi-am lasat grijile, tristetea si regretele in Carul Mare.

"Lumina cheama lumina mai multa,
Raul cheama un rau mai mare."

vineri, 8 iulie 2011

Sorbind Lumina

Mi-e atat de drag sa sorb din Lumina Soarelui in zori! Mi se pare sublim sa fiu invaluita in razele Lui miraculoase pe tot parcursul zilei. Mi-as dori sa fiu un delfin si sa ma pot cufunda in Soare. Apoi cand vine seara, ador sa imi astampar setea de Lumina ridicandu-mi ochii catre Cer. Acolo sunt Stelele si Luna. Cat mister! Cata frumusete!

"Intr-un tarziu festin, cu luna stau la cina,
Albastrul tihnei sorb, din stele musc lumina." (Cu luna stau la cina, Georgeta Musca-Oana)

Ceea ce ne inspira, ne ghideaza si ne si apara. Ar fi atat de benefic pentru noi sa pornim o noua zi cu ochii deschisi, cu Sufletul curat si cu dorinta sincera de a ne desavarsi. Ador Lumina si astept cu nerabdare ziua de maine cand voi revedea Soarele. El nu oboseste niciodata. El este mereu acolo pentru a ne aduce aminte ca cea mai de pret e Lumina!

Soarele, Luna si Stelele sa straluceasca mereu si pe firmamentul interior al fiintei voastre!

miercuri, 6 iulie 2011

Terapie pentru Suflet

Doamne, indreapta-ti Fata catre noi si ne invaluie in Lumina, caci am uitat sa ne mai oprim din goana asta nebuna catre autodistrugere! Reaminteste-ne ca al nostru Suflet e ceea ce avem mai de pret! Aminteste-ne ca mai intai trebuie sa hranim Sufletul si apoi Trupul! Aminteste-ne ca trebuie sa luptam sa ne pastram integritatea spirituala, respectand in primul rand Legile Tale Sfinte care raman Universale! Aminteste-ne virtutile Rugaciunii! Aminteste-ne de leacul cel mai de pret, Iertarea! Ajuta-ne, Doamne sa nu uitam CINE SUNTEM!

Recomand cu caldura urmatoarea rugaciune pe care am descoperit-o recent si care apartine blajinului Parinte Argatu:

"Iarta-ma, Doamne:
- pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
- pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
- pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
- pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
- pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
- pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
- pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
- pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit- o!
- pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
- pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
- pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu
am indraznit sa pasesc!
- pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
- pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru
gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!


Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, te rog, iarta- ma si ma imbraca cu
nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
- pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
- pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
- pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
- pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles!
- pentru Lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
- pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
- pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
- pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
- pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
- pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
- pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
- pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
- pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, Iti multumesc daruindu-Ti
inima mea!"


marți, 5 iulie 2011

Panza de paianjen



"Iti zidesti vietile asemenea paianjenilor, ce isi tes panzele. E nevoie de multe incercari, cateodata, pentru a aseza un singur fir." (Richard Bach)

Noi consimtim prin forta spiritului daca inaltam o lume pasnica sau salbatica. Prin forta gandurilor noastre putem tese pace in tenebrele haosului, la fel cum putem face ravagii in paradis. Totul depinde de cum ne modelam spiritul.

Cate zeci de alegeri pe care le facem mai mult sau mai putin constient tes panza unei zile? Manati de ce forta? Cine sau ce anume ne insufla o anumita alegere si nu alta? Cate din alegerile noastre sunt asumate constient si cate sunt luate instinctiv?

Putem tese marasm si limitare cu ajutorul egoismului, ignorantei, urii sau vanitatii. Putem tese armonie cu ajutorul generozitatii, empatiei, iubirii si echilibrului. Chiar daca nu intotdeauna reusim sa tesem armonia, se cuvine sa incercam sa schimbam ceva in bine atunci cand vechile scheme de gandire duc la frustrari si suferinta.

Sa tesem deci cu firele fine ale LUMINII si IUBIRII!   

luni, 4 iulie 2011

CALATORIE IN SPATIUL ONIRIC

Recent am avut un vis care nu s-a risipit asa cum se intampla uneori atunci cand se da semnalul "aterizarii" pe pista realitatii cotidiene. Mi s-a intamplat nu o data sa am vise care ma avertizau clar asupra unor evenimente care apoi urmau sa se intample intocmai. De aceea pot sa spun ca sunt atenta la mesajele primite din alte dimensiuni decat cea pe care o consideram "palpabila".

Ma aflam pe un culoar purtand o conversatie cu o entitate a carei fata nu o puteam vedea dar care ma indemna sa intru intr-o incapere. Am intrat si mi-a aratat o oglinda de care m-am apropiat si mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am vrut sa ma oglindesc in ea, nu am vazut decat o flacara albastruie. Era frumoasa. Atat de frumoasa si de linistitoare.

Cand m-am trezit aveam in suflet atat senzatia de calm, cat si un sentiment de impacare cu mine insami. Parca eram invaluita de o energie protectoare care ma determina sa reflectez la profunzimea fiintei mele. Incet valul visului se risipea dar ramanea totusi senzatia aceea deosebita din vis.

M-am ridicat cu zambetul pe buze. Soarele tocmai rasarea. Ce priveliste! Unul din momentele mele preferate! Incepea o noua zi. Din acea zi insa parca nu prea mai simt atractie fata de rujul si eventual rimelul care fac parte din arsenalul oricarei "femei".

sâmbătă, 2 iulie 2011

Nu credeam ca voi invata sa mor

De ce as incepe acest blog cu aceasta poezie? Tocmai pentru ca odata ce trece o zi, ne mai apropiem cu un pas de pragul mortii. Dupa cum foarte bine sugera un mare ganditor, important este cum traim fiecare zi si cat de frumos ne metamorfozam ca fiinte spirituale. Noi ne CREAM SI RECREAM CONTINUU.

Sunt acum la o raspantie a existentei mele, un punct de cotitura marcat de o despartire dureroasa. Suferinta insa purifica si inalta. Adauga noi intelesuri EXISTENTEI si invita la o consideratie profunda asupra conceptului de a INVATA SA MORI.

"Cele mai simple intrebari sunt si cele mai profunde. Unde te-ai nascut? Unde esti acasa? Incotro te indrepti? Ce faci? Gandeste-te la aceste lucruri din cand in cand, si vei descoperi ca raspunsurile sunt mereu altele." (Richard Bach, Indrumar pentru Mesia)

Ars moriendi


ODA (in metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Mihai Eminescu, 1883