duminică, 9 octombrie 2011

MANUALUL RAZBOINICULUI LUMINII de Paulo Coelho

,,Razboinicul Luminii se trezeste acum din somn. Se gandeste: ,,Nu stiu ce sa fac cu lumina aceasta, care ma face sa cresc." Lumina insa nu dispare.

Razboinicul gandeste: ,,Vor fi necesare schimbari pe care n-am vointa sa le fac." Lumina continua - pentru ca vointa este un cuvant plin de capcane.

Atunci ochii si inima razboinicului incep sa se deprinda cu lumina. Ea nu-l mai sperie si el ajunge sa-si accepte Legenda, chiar daca asta inseamna sa-si asume riscuri.

Razboinicul a dormit vreme indelungata. E firesc sa se trezeasca in scurt timp.

                                                                                ***

Breviarul Cavaleriei Medievale spune astfel:

,,Energia spirituala a Drumului foloseste DREPTATEA si RABDAREA ca sa-ti pregateasca Spiritul. Acesta este Drumul Cavalerului: un drum usor este in acelasi timp greu, din cauza ca te obliga sa renunti la lucrurile inutile si la prieteniile intamplatoare. De aceea, la inceput, multi ezita sa-l urmeze.

In prima invatatura a Cavaleriei ai sa stergi tot ce scrisesesi pana atunci in Cartea Vietii tale: AGITATIA, NESIGURANTA, MINCIUNA. Si ai sa scrii, in locul tuturor acestora, cuvantul CURAJ. Incepandu-ti Calatoria cu acest cuvant si continuand cu CREDINTA in Dumnezeu vei ajunge unde urmaresti."

                                                                              ***

Razboinicul Luminii contempla cele doua coloane ce se inalta de o parte si de alta a Portii pe care incearca sa o deschida. Una se numeste FRICA, cealalta se numeste DORINTA. Razboinicul priveste coloana FRICII si acolo sta scris: ,, Vei intra intr-o lume necunoscuta unde sunt pastrate lucrurile pe care ti le-ai dorit mereu si pentru care ai lucrat atata."

RAZBOINICUL ZAMBESTE PENTRU CA NIMIC NU-L SPERIE SI NIMIC NU-L ATRAGE. CU SIGURANTA CELUI CARE STIE CE VREA, EL DESCHIDE POARTA."

                                                                             ***

RAZBOINICUL LUMINII ARE IN SINE SCANTEIA LUI DUMNEZEU.

Destinul sau este sa se afle alaturi de ceilalti razboinici, dar uneori va trebui sa practice, de unul singur, arta spadei: de aceea, cand nu e impreuna cu tovarasii sai, se comporta ca o STEA.

Lumineaza acea parte din UNIVERS care i-a fost menita si incearca sa le arate galaxii si lumi tuturor celor care privesc la CER.

STARUINTA RAZBOINICULUI VA FI RASPLATA CURAND. IN SCURT TIMP, ALTI RAZBOINICI SE APROPIE SI TOVARASII SE REUNESC IN CONSTELATII, CU SIMBOLURILE SI MISTERELE LOR."


Tuturor entitatilor vazute si nevazute care ne vegheaza, Inteligenta Divina sa le sporeasca puterea iar noua sa ne dea Credinta, Speranta si Intelepciune. ARMONIE IN GAND CUVANT FAPTA IN SAPTAMANA CE VA SA VINA!

http://www.youtube.com/watch?v=5rUIQNFitvs&list=PL62DFE2F55DAC7D47




INVALUITA IN FILE DE BASM

De mult imi doream sa recitesc basmele ce mi-au imbogatit copilaria. Basmele stranse de Petre Ispirescu. Ele si Legendele Olimpului m-au fascinat intr-un mod aparte. Ieri o persoana draga mie, stiindu-mi dorinta, mi-a facut surpriza de a-mi oferi cartea mult dorita.


Asa ca dupa ce am ascultat cu nesat emisiunea lui Oreste, desi era trecut de ora 23.30, m-am pomenit atrasa ca un magnet de cartea care imi zambea si ma ademenea sa-i rasfoiesc filele. Am recitit pe nerasuflate povestea viteazului Greuceanu alergand iute ca gandul pe Calul lui Naravas in recuperarea Soarelui si a Lunii, invingand astfel ZMEII uraciosi si trecand peste cursele intinse de ZMEOAICE...hmmm!!! Apoi m-am delectat cu basmul Ileana Simziana. Mezina care impreuna cu Galben-de-Soare, alt Cal Naravas a dat dovada de Intelepciune si Curaj, infruntand cu Credinta in DUMNEZEU toate cele 3 probe la care a fost supusa de insasi tatal sau, ca mai apoi sa infrunte alte obstacole care mai de care mai infricosatoare. Calatoria imaginara in taramul de basm din tezaurul nostru autohton a fost un adevarat balsam pentru suflet. 


Miezul noptii deja batuse dar ZMEII si VITEJII alaturi de ILENELE SIMZIENE pareau ca plutesc in eter. Cineva ii reinviase in MEMORIE. Corpul meu aluneca incet invaluit in file de basm. Somnul adanc ca de prunc ma purta pe alte taramuri fara vise. Poate ca am calatorit si eu asemeni unei Simziene alaturi de Draconide, lasand in urma limitarile dimensiunii terestre.


SA AVETI O DUMINICA LUMINATA!

duminică, 4 septembrie 2011

Doamne, cat de miraculoasa poate fi o felie de ZI savurata in mijlocul naturii! Cat de des preferam sa ne imbuibam cu programele TV sau cu jocurile pe calculator? Cateva ore petrecute in aer liber, inconjurati de verdele ce acum nu mai este "crud" (vorba lui Bacovia), de florile de camp, de macesele si paducelul care s-au inrosit dupa atata imbaiere in soare toata vara. Petreceti o zi de toamna in mijlocul naturii! E un adevarat elixir pentru a ne intari tonusul!





Soarele si primul patrar al lunii au vegheat, invaluite in acelasi farmec misterios! Sa aveti o saptamana minunata cu lumina si armonie in GAND-CUVANT-FAPTA! :)

miercuri, 24 august 2011

NU TE OPRI ACUM!

CE DE LUPI SE INCONJOARA

Iata, iata - stropi de ingeri cad in fum,
Iata, iata - lupii ies la drum,
Iata, iata - aripi grele trec in scrum,
Iata, iata - te tocesti de-acum.

Cheama-ti cainii langa tine
Lupii vin in cercuri line
Lupii cresc in noptile tiptile
Nu te-ntoarce-acum

Urca-aripi de fiare arse
Vremea-ascute foc prin plase
Vremea-innoada ganduri roase
Taie-ti drum in drum

Cheama-ti cainii - se-mpletesc soapte de lut,
Culca-ti pasii - lupii calca mut,
Iata-ti cainii - prin gropi calde se invart,
Lasa-ti cainii - boturi vechi se-ascut.


Inveleste-ti rasu-n umbre,
Prea-s in drum doar coturi strambe,
Gheara stie lin sa umble,
Uita ce si cum,

Lin pe cale urca-ti urma,
Musuroaiele-si tin gura,
Urma-n urma scapa turma,
Primul, la ce bun?

Iata, iata - spini de panda ard pe crang,
Iata, iata - soapte arse curg,
Iata, iata - caluseii-n joc se frang,
Iata, iata - aerul ti-e stramt.

Dimineata nu-i senina,
Lupii semnul si-l anina,
Peste zare din colina,
Printre ochi de fum,

Lupii-si flutura iar goana,
Haita-ntreaga-si linge rana,
Haita lung isi suna spaima,
Nu te-opri acum.

marți, 23 august 2011

Doamne, ce e UITAREA?

Am uitat eu oare ca tot ce am STIUT inainte de a ma naste este ascuns in mine si asteapta doar momentul prielnic ca sa-mi amintesc? Se pare ca de ceva vreme am inceput sa pun intrebari pe care doar in copilarie le-as fi pus... Da in acea perioada a de ce-urilor. Hmm... Ar trebui sa imi fie rusine de unele intrebari? Nu. Pentru ca am descoperit miracolul fascinant al unui Univers care imi raspunde. Da...uneori raspunsurile sunt fascinante si sunt uluita sa descopar cat de oarba am putut fi pana acum!

Cum vin raspunsurile? Uneori apar din "eter", alteori o mana nevazuta ma ghideaza spre o anumita carte in care gasesc ceea ce doresc sa aflu. Ma simt mult mai vie de cand am inceput sa scormonesc in "necunoscut". Si cate intrebari mai sunt! Cate carti de aprofundat!

"Odata ce incepi sa inveti CE ESTE, cu adevarat, lumea aceasta, si cum anume functioneaza ea, vei incepe sa ai parte de miracole...sau ceea ce altii numesc miracole." (Richard Bach - Indrumar pentru Mesia)

Poate ca tocmai aici e marea TAINA sa nu incetezi sa cauti noi intelesuri in ceea ce te inconjoara si in ceea ce atragi in viata ta. Fie ca pulsatia VIETII si a ADEVARULUI sa va aduca adancirea intelesurilor lui A FI si A FACE!

duminică, 21 august 2011

MAGIC 7

Ochii ei verzi se ridicară la cer. Căuta cu aceeaşi nerăbdare să surprindă licărirea primei stele. De multe ori rugase Cerul să o transforme în stea în următoarea viaţă. Colţul ei de Cer. Singura ei alinare când se simţea îngenunchiată şi biciuită de Dragonul care chicotea triumfător,devorându-şi prada.  


Abia acum înţelegea cu adevărat semnificaţia numelui de alint dat lui Adam. Avea aproape 30 de ani când îl întâlnise. Da, Balzac ar zâmbi. Femeia de 30 de ani... cât mister în voluptatea ei de leoaică! Prin iubirea aceea sacră care durase 7 ani mai urcase o treaptă către Cunoaşterea de Sine. Cu El se înfruptase din Zenit şi din Nadir. Construiseră împreună Piramida Iubirii care îi revelase înţelesul Porţii lui Brâncuşi. După ritualurile lor de dragoste simţeau nevoia să-şi lipească frunţile. Era ca şi cum vroiau să pătrundă mai adânc, să-şi asculte gândurile, să fie Unul şi anulând Spaţiul şi Timpul, să formeze Coloana Infinitului. Dragostea lor "interzisă" fusese mereu sub semnul Lunii.


Acum era noapte. Era un vifor aspru ce părea că vrea să sfâşie totul în fiinţa lor. Dragonul izbutise din nou să separe. Aceleaşi duhuri hidoase suflase asupra lor: Frica, Suspiciunea, Gelozia, Posesivitatea. Acestea formau cununile de spini care nu mai lăsau frunţile lor să se apropie atât de des ca altă dată.


Se aşeză pe bancă. Discul rotund al Lunii o privea la fel de misterios ca atunci la Sinaia când i se păruse că îi logodise în mare taină. Era totuşi ceva sumbru în chipul rotund al Lunii în care se oglindea Eva. Oftă. De undeva dintr-o fântână nevăzută a ochilor ei de smarald urcau lacrimi cristaline. Zâmbi amar şi îşi spuse:


- Ei, da ...acum înţeleg de ce îmi plac atât de mult lăcrămioarele!


Se prăvăleau asemeni vorbelor aricioase aruncate de El ultima dată. Și Luna părea că se învolburase... intra într-un con de umbră ce aşternea un văl roşu-cărămiziu pe obrajii ei strălucitori. O voce care parcă veni din eter îi şopti:


- S-a împlinit profeţia.


- Da, încuviinţă Eva. Magic 7. Iunie 2004-iunie 2011. De fapt autoprofeţia... S-a mai închis un cerc.


Pe obrajii Evei încă mai izvorau lacrimi. Curgeau şuvoaie. Nu îi era teamă de viitor, de singurătatea cu care ştia că avea să se înveşmânte de acum încolo. Urma o lungă perioadă de purificare interioară. Urma drumul abrupt, destul de dur către Centru. De fapt, cu aceste lacrimi făcuse deja primul pas.


Se ridică de pe bancă, îşi luă Crucea în spate şi porni mai departe pe Golgota Existenţei ei terestre.


- Doamne, din momentul acesta sufletul ţi-l încredinţez doar ţie! Aştept cu drag răsăritul de mâine din care am să sorb cu nesaţ. Izbăveşte-mă şi învredniceşte-mă să fiu o Luptătoare a Luminii! Maestrul o să-mi fie Soarele!


Dragonul era la pândă. Rânjea. Era convins că prin vicleşugurile sale, Eva va cădea din nou în mrejele lui AȘA PARE A FI. Eva însă avea credinţa nestrămutată că acea aliniere cosmică din acea seară de 15 iunie 2011 declanşase în ea forţe cu totul aparte. Era un alt ciclu al existenţei sale. Intrase deja în al 36-lea an terestru al întrupării actuale. Aspira acum la 7 ani de purificare. Se îndrăgostise deja de visul ei de a urca la Cer. Curcubeul îi apăruse la fereastră. Poarta fusese deja deschisă. Ochiul lui Dumnezeu se umpluse de bucurie. Eva, Fiica Rătăcitoare îl ruga fierbinte să o ajute să se întoarcă ACASĂ...

miercuri, 13 iulie 2011

Hrana cereasca



Astazi m-am infruptat din Soare la micul dejun si la masa de pranz. Apoi cina am luat-o in mare taina, sorbind cu nesat din Luna si Stele. Iar inainte de culcare mi-am lasat grijile, tristetea si regretele in Carul Mare.

"Lumina cheama lumina mai multa,
Raul cheama un rau mai mare."

vineri, 8 iulie 2011

Sorbind Lumina

Mi-e atat de drag sa sorb din Lumina Soarelui in zori! Mi se pare sublim sa fiu invaluita in razele Lui miraculoase pe tot parcursul zilei. Mi-as dori sa fiu un delfin si sa ma pot cufunda in Soare. Apoi cand vine seara, ador sa imi astampar setea de Lumina ridicandu-mi ochii catre Cer. Acolo sunt Stelele si Luna. Cat mister! Cata frumusete!

"Intr-un tarziu festin, cu luna stau la cina,
Albastrul tihnei sorb, din stele musc lumina." (Cu luna stau la cina, Georgeta Musca-Oana)

Ceea ce ne inspira, ne ghideaza si ne si apara. Ar fi atat de benefic pentru noi sa pornim o noua zi cu ochii deschisi, cu Sufletul curat si cu dorinta sincera de a ne desavarsi. Ador Lumina si astept cu nerabdare ziua de maine cand voi revedea Soarele. El nu oboseste niciodata. El este mereu acolo pentru a ne aduce aminte ca cea mai de pret e Lumina!

Soarele, Luna si Stelele sa straluceasca mereu si pe firmamentul interior al fiintei voastre!

miercuri, 6 iulie 2011

Terapie pentru Suflet

Doamne, indreapta-ti Fata catre noi si ne invaluie in Lumina, caci am uitat sa ne mai oprim din goana asta nebuna catre autodistrugere! Reaminteste-ne ca al nostru Suflet e ceea ce avem mai de pret! Aminteste-ne ca mai intai trebuie sa hranim Sufletul si apoi Trupul! Aminteste-ne ca trebuie sa luptam sa ne pastram integritatea spirituala, respectand in primul rand Legile Tale Sfinte care raman Universale! Aminteste-ne virtutile Rugaciunii! Aminteste-ne de leacul cel mai de pret, Iertarea! Ajuta-ne, Doamne sa nu uitam CINE SUNTEM!

Recomand cu caldura urmatoarea rugaciune pe care am descoperit-o recent si care apartine blajinului Parinte Argatu:

"Iarta-ma, Doamne:
- pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
- pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
- pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
- pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
- pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
- pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
- pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
- pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit- o!
- pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
- pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
- pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu
am indraznit sa pasesc!
- pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
- pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru
gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!


Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, te rog, iarta- ma si ma imbraca cu
nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:
- pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !
- pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
- pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
- pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles!
- pentru Lumina pe care am constientizat-o in adancul meu!
- pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!
- pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
- pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
- pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!
- pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
- pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!
- pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
- pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti
Compasiunea si Iubirea infinita, Iti multumesc daruindu-Ti
inima mea!"


marți, 5 iulie 2011

Panza de paianjen



"Iti zidesti vietile asemenea paianjenilor, ce isi tes panzele. E nevoie de multe incercari, cateodata, pentru a aseza un singur fir." (Richard Bach)

Noi consimtim prin forta spiritului daca inaltam o lume pasnica sau salbatica. Prin forta gandurilor noastre putem tese pace in tenebrele haosului, la fel cum putem face ravagii in paradis. Totul depinde de cum ne modelam spiritul.

Cate zeci de alegeri pe care le facem mai mult sau mai putin constient tes panza unei zile? Manati de ce forta? Cine sau ce anume ne insufla o anumita alegere si nu alta? Cate din alegerile noastre sunt asumate constient si cate sunt luate instinctiv?

Putem tese marasm si limitare cu ajutorul egoismului, ignorantei, urii sau vanitatii. Putem tese armonie cu ajutorul generozitatii, empatiei, iubirii si echilibrului. Chiar daca nu intotdeauna reusim sa tesem armonia, se cuvine sa incercam sa schimbam ceva in bine atunci cand vechile scheme de gandire duc la frustrari si suferinta.

Sa tesem deci cu firele fine ale LUMINII si IUBIRII!   

luni, 4 iulie 2011

CALATORIE IN SPATIUL ONIRIC

Recent am avut un vis care nu s-a risipit asa cum se intampla uneori atunci cand se da semnalul "aterizarii" pe pista realitatii cotidiene. Mi s-a intamplat nu o data sa am vise care ma avertizau clar asupra unor evenimente care apoi urmau sa se intample intocmai. De aceea pot sa spun ca sunt atenta la mesajele primite din alte dimensiuni decat cea pe care o consideram "palpabila".

Ma aflam pe un culoar purtand o conversatie cu o entitate a carei fata nu o puteam vedea dar care ma indemna sa intru intr-o incapere. Am intrat si mi-a aratat o oglinda de care m-am apropiat si mare mi-a fost mirarea ca atunci cand am vrut sa ma oglindesc in ea, nu am vazut decat o flacara albastruie. Era frumoasa. Atat de frumoasa si de linistitoare.

Cand m-am trezit aveam in suflet atat senzatia de calm, cat si un sentiment de impacare cu mine insami. Parca eram invaluita de o energie protectoare care ma determina sa reflectez la profunzimea fiintei mele. Incet valul visului se risipea dar ramanea totusi senzatia aceea deosebita din vis.

M-am ridicat cu zambetul pe buze. Soarele tocmai rasarea. Ce priveliste! Unul din momentele mele preferate! Incepea o noua zi. Din acea zi insa parca nu prea mai simt atractie fata de rujul si eventual rimelul care fac parte din arsenalul oricarei "femei".

sâmbătă, 2 iulie 2011

Nu credeam ca voi invata sa mor

De ce as incepe acest blog cu aceasta poezie? Tocmai pentru ca odata ce trece o zi, ne mai apropiem cu un pas de pragul mortii. Dupa cum foarte bine sugera un mare ganditor, important este cum traim fiecare zi si cat de frumos ne metamorfozam ca fiinte spirituale. Noi ne CREAM SI RECREAM CONTINUU.

Sunt acum la o raspantie a existentei mele, un punct de cotitura marcat de o despartire dureroasa. Suferinta insa purifica si inalta. Adauga noi intelesuri EXISTENTEI si invita la o consideratie profunda asupra conceptului de a INVATA SA MORI.

"Cele mai simple intrebari sunt si cele mai profunde. Unde te-ai nascut? Unde esti acasa? Incotro te indrepti? Ce faci? Gandeste-te la aceste lucruri din cand in cand, si vei descoperi ca raspunsurile sunt mereu altele." (Richard Bach, Indrumar pentru Mesia)

Ars moriendi


ODA (in metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne'ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!
Mihai Eminescu, 1883